Rondel de l’adieu
motto: “Partir c’est mourir un peut”
Deja celebrul (si in premiera din cate stiu) anunt de demisie pe blog a lui Orlando ma face sa-l urmez…(poate cine stie, in scurt timp va fi o moda - marca inregistrata) si sa-mi anunt public plecarea mea de la KLM Romania dupa 10 ani de activitate. Am amintiri foarte placute si pot spune ca a fost cea mai prospera perioada din viata mea. Am intalnit mii de oameni, am avut zeci de job-uri in cadrul firmei, sute de intalniri, negocieri, deplasari si meetinguri, am studiat si am invatat de 2 ori mai mult decat in 12 ani de scoala si alti 5 ani de facultate la un loc. Sunt mandru ca am facut parte din aceasta echipa de exceptie!
Doresc sa-i multumesc D-lui Alexandru Dobrescu ca m-a ‘descoperit’ si ca m-a invatat arta business-ului fin, toleranta si fermitatea in management si D-nei Paula Dobrescu care a stiut sa imi cultive loialitatea (si unitatea) fata de firma si fata de colectiv, atat de importanta intr-o piata concurentiala dura. Spiritul de familie a fost temelia unui business de succes. Voi urma toate invatamintele in afacerile mele viitoare. Multumesc colegilor si partenerilor cu care am avut relatii stranse si fructuoase.
Postul de mai jos (Blonda) inlocuieste clasicul ‘ce-am facut in ultimii 5 ani’ (desigur, varianta mea e cu ‘ultimii 10 ani’, eu fiind deja trecut la categoria batraniciosi). Textul e aranjat pentru destinderea cunoscatorilor (merci Irina) si poate fi greu de inteles din afara. Scuze pentru cititorii din blogosfera neavizati si promit ca revin la ce mi-am propus sa scriu in blog de la inceput…despre oameni, locuri, mancare si bautura.
La final, prietenilor de la KLM le dedic Rondelul Despartirii a lui Edmond de Haraucourt….ca tot trebuie sa invete limba franceza 
Bafta!
” RONDEL DE L’ADIEU ”
Partir c’est mourir un peut,
C’est mourir à ce que l’on aime :
On laisse un peut de soi-même
En toute heure et dans tout lieu.
C’est toujours le deuil d’un voeu,
Le dernier vers d’un poème ;
Partir, c’est mourir à ce que l’on aime.
Et l’on part et c’est un jeu
Et jusqu’à l’adieu suprème
C’est son âme que l’on sème,
Que l’on sème en chaque adieu :
Partir, c’est mourir un peu.
[later edit:] un grup de prieteni din Ardeal mi-au scris ca franceza pentru ei e ca maghiara pentru mine … asa ca m-am agitat si am cautat pe net o traducere a poeziei siropoase (dupa ce m-am chinuit vreo ora sa o traduc cu dictionarul in fata…nici o sansa).
Ei bine, am gasit o varianta a lui Arghezi si ca sa indulcesc siropul si mai mult - dedic colegilor de la KLM non-francofoni si varianta in lb.romana. Voila!
Tudor Arghezi:
RONDELUL DESPĂRŢIRII
La orice despărţire murim cîte puţin.
Te simţi mai singuratec, mai strein.
E un adio dragostei lăsate,
un cîntec îngînat pe jumătate,
Un doliu-al legămîntului făcut,
Zăbranicul nădejdii jurate la-nceput,
o amintire goală-a zălogului pierdut.
Te-ai despărţit odată, ca din glumă,
cu-o-mbrăţişare parcă şi postumă.
La fiece plecare, pînă la cea din urmă,
cîte ceva din tine, rămas întreg, se curmă.
Bafta Radu, sa fie intr-un ceas bun!
Comment by orlando — July 19, 2006 @ 10:19 am
si noi murim un pic odata cu plecarea ta….
Bafta!!!
Comment by Anda — July 19, 2006 @ 12:13 pm
Sa fie de vina fuziunea?
Sau o oportunitate?
Oricum spor si astept noi povesti
Comment by Iann — July 20, 2006 @ 4:51 pm
Domnule, a fost un privilegiu sa “luptam” impreuna !
Well done, Radu…stii tu…
Comment by RR — July 22, 2006 @ 5:04 pm
Sa ai noroc, “thirty”, sa nu ne uiti, cum nici noi nu o vom face
Sa ne spui din cand in cand how is life treating you.
Comment by Miha — July 25, 2006 @ 2:02 pm
m’ai lasat bouche bée… ca tot sunt eu francofona… poate jucam un tenis impreuna vreodat’ (la dublu, ca la simplu nu fac fata)
Mult succes in viitor!
Comment by manu — July 26, 2006 @ 12:01 pm
Si unde ai plecat de la KLM? unde esti acum?
Comment by Laguna_blue — September 16, 2006 @ 10:38 pm