Subscribe in a reader
Am avut recent o discutie pe tema postului de mai jos si pe seama faptului ca am carcotit despre decorarea ‘haiduceasca’ a Colibei din Poiana. Desigur, nu am avut argumente pentru ca nu sunt un specialist in problemele haiducesti. Mai mult sunt chiar depasit si nu inteleg de unde si pana unde o traditie haiduceasca in bucataria romaneasca de unde pana unde platourile haiducesti, ceafa haiduceasca, berbec la groapa haiduc-style, cotlet haiducesc si multe altele…. (more…)
Ei bine, Coliba este una dintre putinele carciumi la care am pierdut numarul datilor la care am fost de-a lungul timpului. Aproape de fiecare data cand am fost la Poiana Brasov am fost negresit si la Coliba, ca o necesitate fireasca, subinteleasa fara sa fie discutata sau pusa sub semnul intrebarii. Nu neaparat pentru ca sunt mort dupa Coliba, dar totusi trebuie sa recunosc ca s-a pastrat in topul atractiilor culinare de pe acolo, mult inaintea Surei Dacilor sau Stanei Turistice sau Restaurantului Vanatorul sau alte locatii de acolo.
Coliba este destul de controversata in radul oamenilor cu pretentii, multi cu amintiri culinare neplacute sau esecuri de servire la masa. Eu le-am uitat pe cele rele si am pastrat de-a lungul timplui protapurile de iarna cu tuica fiarta, afara de pe terasa din padure, vara cu salatele de rosii cu branza de oaie, de vinetele cu ceapa rosie sau zacusca si muraturile de ghebe sau pastramele cu bulz sau fripturile de berbecut de pe terasa racoroasa in zilele de toamna timpurie sau mai ales celebrele degustari de ciorbe (poate unicat in intreaga lume) din salonul de protocol cand cele “7 Romanian-best” (de vacuta, supa de pui cu taitei de casa, ciorba de fasole cu afumatura, cea de periosoare de porc, cea de burta, borsul de miel sau cel acru de peste) erau prezentate ca la expozitie si degustate ca cele mai bune vinuri. Cred ca ‘degustarea de ciorbe’ sau de ‘placinte la metru’ ar putea fi usor marca inregistrata made in Coliba. (more…)
In lunga mea vacanta de iarna am poposit vreo doua zile si la Milano. Aproape fara sa vreau, pentru ca nu sunt un mare amator de shopping si mare lucru nu prea ai ce sa faci in toiul ierni pe acolo. Am gasit orasul doar ca un templu al ‘fashion drog victims’ sau cum bine spunea un prieten al meu un ‘brand addicted tifosi’. (more…)
S-a vorbit atat de mult in ultima saptamana de zapada neprietenoasa cu exagerarile teveristo-primoteveisto-protevisto-antenouniste si restul din breasla toate gen moartea alba, iadul alb, napasta, nefericirea si blestemul orasenilor ca aoleo mama ce nasol e si cate probleme cu traficul, parcarea, cu politica, cu scoala, cu masa si casa si cu toti saracii-saracilor din lume … incat simt nevoia sa ii iau putin apararea fiind un mare iubitor de iarna si mai ales de zapada. Ei bine, doresc cat mai multa zapada … 3-4 luni pe an imi doresc sa cada din cer …cate 3 metri… sa murim toti un pic de foame, de invidie, de ipocrizie, de ura, de frica, de lene si de saracia care nu se mai leapada odata. Sa ne acopere cu totul pana scapam de minciuna, mizerie, neputinta si de micismul puturosului. Da, vreau ca acest non-bine perceput sa fie intr-un final inteles la adevarata lui valoare, ca un rau-pozitiv…si sa invatam de pe urma lui. (more…)
De frica lipsei zapezii din ultimii ani din partile estice de schi ale Austriei am decis anul acesta sa incerc o statiune mai din vest unde se spune ca zapada este garantata (ce ciudat suna in zilele noastre cand ti-e frica sa nu ai zapada cand te duci la schi!). Da, sunt un mare pasionat de schi, poate cel mai frumos sport individual si de echipa in acelasi timp, pentru ca oricum o iei, ai mari satisfactii in vastul domeniu al relaxarii si binedispunerii. Cu tot harnasamentul pe care trebuie sa-l cari, timpul firesc de lung in care trebuie sa inveti niste miscari nenaturale pentru coprul tau si pericolele care iti dau tarcoale in fundul mintii in timpul unei coborori satisfactia finish-ului este garantata si te face sa faci inca o coborare si inca una si inca una ca un drogat in sevraj de adrenalina dulce. Aparent simplu (ca doar ce dracu, de dai la vale, nu?) schiul iti ofera satisfactii incepand cu echipamentul complex pana la ultima stacana de vin fiert pe care o bei semi-beat cu fata rosie si aburinda inainte de o sauna binemeritata. Si cand partiile sunt aranjate ca cel mai bun drog ever esti prins pe viata si cauti din ce in ce sa fi mai bun si sa descoperi mai mult. (more…)
