Subscribe in a reader
Iata-ma din nou la Timisoara, stiti deja de aici ca e un oras care imi place si ma duc de fiecare data cu mare placere, mai ales cand imbin utilul cu placutul. De ‘util’ nu o sa va spun mare lucruri pentru ca stiu ca nu va intereseaza, asa ca o sa raman la ‘placut’ (sau cel putin la o parte din el 
(more…)
Am fost la TTR. Cata lume stie ce inseamna TTR? Ei bine este un targ organizat (destul de prost) de Romexpo si reprezinta marele Targ de Turism al Romaniei, care mai nou are doua pagini web separate (aici si aici, in functie de anotimp). Dar asta n-ar mai trebui sa conteze in momentul cand ajungi acolo. Eu am lasat prejudecatile la o parte si m-am dus cu un ochi de amator dornic de vacanta ideala si cu un ochi de profesionist dornic sa spun la cat mai multa lume unde sa mearga in vacanta ideala. O proasta inspiratie… (more…)
Da, am fost in weekend la filmul de animatie cu acelasi nume. Un film excelent care merita vazut si pe care l-am savurat in egala masura cu cei 30 de copii din sala. Ideea pare banala cand citesti afisul filmului, despre un sobolan care viseaza sa gateasca, dar filmul este cu mult mai mult de atat. Povestea nu este aleasa intamplator sa se desfasoare la Paris, desfasurarea evenimentelor nu sunt chiar previzibile, personajele sunt bestiale dar cele mai grozave sunt detaliile de ‘fond’: strazile, casele, localul, bucataria, oalele, ingredientele, mancarea si tot ce tine de ea. Cei de la Pixar au facut o treaba geniala, iar filmul a fost gandit probabil de un iubitor de gastronomie, de bucatarie si ideea de a gati din pasiune sau pur si simplu de un sustinator al ideii ca trebuie sa-ti urmezi pasiunea creatoare, indiferent de statutul social. Mi-a placut mult, evident mi s-a facut foame si indemnat de vremea mohotara m-am pus pe gatit…ca deh, ‘toata lumea poate sa gateasca’, nu? Sa vedeti ce a iesit…. (more…)
Ca sa parafrazez spotul publicitar, vorbim despre “Jack Daniel’s Old Time Old No.7 Brand Quality Tennessee Sour Mash Whiskey” – batranul bourbon pe care pot sa-l pun fara rezerve pe primul loc in preferintele mele in materie de whiskey. Poate suna a infrangere comerciala a consumatorului credul si necunoscator in fata campaniilor de marketing dar n-am ce face si ma las raspus de banalitate si recunosc ca e prima mea optiune. L-am descoperit la adevarata valoare relativ tarziu, in early 2000 cand frecventam Office-ul bucurestean, in timpurile cand altii il apreciau deja de ceva vreme. Ce-i drept, veneam dupa o perioada cand bourbonul imi schimbase de mult prioritatea la ‘tarie’ in fata celebrului scotch si bagam la greu Four Roses (mai aspru dar la fel de aromat) sau incredibilul Wild Turkey si fratele mare si rau Wild Turkey Rare Breed (foc lichid si aromat, o bautura desavarsita, un absint aristocrat la 108,4 grade!). (more…)
