Intr-o zi, plictisit, am gasit un mic restaurant de cartier. Intru, ma asez aproape adormit si astept…In cateva minute vine sefa localului si ma intreaba cum ma simt si cam ce as vrea sa mananc. Whau! Ce raritate pentru mine, un sustinator ‘slow-food’, oare visez? Ma trezesc rapid, ma uit in meniu si descoper o lista relativ scurta de preparate italiene usor diferite decat cele deja consacratele de suratele din oras (gen Trattoria, Fattoria, Quattro Stagioni etc.). In timp de degustam bruschetele din partea casei (cu rosii, pasta de masline si somon afumat) vine si Giovani Folino, bucatarul sef, si ne face cateva sugestii intr-o combinatie non-gramaticala lingvistica romano-itaiana. Vorbeste mai mult cu mainile. E haios si se face usor inteles, desigur, mai ales cand vorbim despre mancare, nu? Vrem paste desigur…(sa vedem ce stie). Prima supriza: paste facute in casa chiar de omuletz. Am luat ravioli deschise cu cozze in sos de creveti si fettucine reci in sos alb de ciuperci si pui. De vis. Omul le-a facut asa cum am cerut: al dente, usor picante si mai consistente. Dupa a doua inghititura vine langa noi usor stingher si ne intreaba daca ne sunt pe plac (ati mai vazut asa ceva 
?). Joaca si un pic teatru batranul genovez, stie ca e meserias…iar noi cu gura plina si balositi cu totul ii confirmam ceea ce stia de mult. Sunt excelente batrane! grazie Giovani ! (more…)
A venit timpul sa ma laud! Am fost publicat! ha! (cine zicea ca blogging-ul nu e jurnalism, eh? ;)
Ei bine, postul de mai jos ‘Helicopter Safari’ a aparut in revista/cartea Omagiu, o publicatie non-conformista cu un layout interesant si calitate de tipar excelenta. Poate o sa vi se para greoaie la inceput, dar dupa ce o citesti de la un capat la altul (mie mi-a luat cam o saptamana) iti vine sa o iei de la inceput… sa mai descoperi cate ceva, printre randuri, ganduri si poze … cred ca e fapt asta isi si doreste. O recomand cu placere, nu o ratati!
Nu puteam sa inchei seria posturilor despre Maramures fara sa va spun cateva cuvinte despre palinca… da despre cea mai buna palinca din lume!! Ca de obicei am avut noroc cu prietenii mei Sigheteni care la cererea noastra au cautat prin zona cateva sortimente pentru degustare. Am ramas la o varinata din prune (2l)…o palinca dublu rafinata, veche de 12 ani, palida spre bej lucios, culoare data de butoiul de dud in care a fost cu grija invechita. Nu stiam cate grade avea dar curgea usor uleios si fara nici un fel efort facea in buza paharutului vreo 20 de margele egale si cristaline. Alcooltestul de masea indica cel putin 50o iar margelele parca se spargeau in dinti cand dadeam pe gat inecacioasa bautura. (more…)
De fapt “Tara Maramuresului”. Si pe buna dreptate pt. ca drumul 10 ore de la Bucuresti pana la Sighet se termina parca in alta tara. Asta dupa de treci fie prin satele pestrite din Transilvania foarte cochete cu case renovate lipite una de alta, fie prin sate de tigani rupti de viata, la limta subsiztentei si a civilizatiei. Da, alta tara, pentru ca pe Valea Izei inca mai gasesti case din lemn, impecabil construite, pratice si decorative, gradini fara garduri intre vecini dar mai ales gasesti in zi de sarbatoare oameni frumosi si mandrii care ‘defileaza’ in costume populare distincte, noi si curate. Rar mi-a fost dat sa vad sate intregi cu copii, fete, femei si barbati imbracati asa fumos in costume populare maramuresene. Mai mult, femeile erau asa de frumoas imbracate incat pentru prima oara mi s-a parut un costum popular romanesc sexy si atragator. (more…)
Initial mi-am propus sa ajung in Bucovina de Paste dar n-am mai ajuns din diverse motive (probabil si pentru ca nu inflorise inca liliacul). Valea Prahovei- exculs din start, Bulgaria exclus total (sincer, nu vad absolut nici un fun in a merge de Paste in Bulgaria cu alti 10000 de romani), pt Delta era cam devreme…asa ca am ajuns in Maramures. Super inspiratie! pot spune cu mana pe inima, fara sa exagerez ca a fost cel mai bun Paste ever (anii studentiei se exclud, desigur 
(more…)
