Fiind insumi un bucatar amator, il invidiam anul trecut pe Chisu cand am aflat ca si-a deschis un restaurant in care putea sa gateasca chair el, sa experimenteze tehnica gatitului fusion si chiar sa vanda si sa faca bani pe tema asta.
Am aflat insa ca Chisu nu e singurul patron de restaurant care gateste din cand in cand, dar si un prieten vechi care a deschis de curand un restaurant. Mai mult, el o face din placere, pentru prieteni, asa cum probabil as face si eu, un hobby excelent dupa parerea mea, relaxant, rafinat si care ofera satisfactii imediate. Localul are nume simplu, Casa si e nemeritat de ascuns in intrarea Spatarului, cu acces din Carol. Oricum cu prima ocazie o sa-l recomand in Metropotam pentru ca cu siguranta isi va gasi locul in topul restaurantelor boutique de cartier. La prima vedere, interiorul localului nu atrage atentia dar spre meritul lui, la fel ca o piesa muzicala care iti place abia dupa ce ai ascultat-o de mai multe ori, il placi cu atat mai mult cu cat stai mai mult pe acolo. Usor –usor descoperi mobila la comanda, fabricata fin din fier forjat cu lemn masiv, bar design unicat si lampi create de artisti sticlari. (more…)
Zarurile nu ma ascultau, troaca suna sec si abia reuseam sa evit al doilea martz…pentru ca era miercuri si gandul imi era la formula de start. Iordache, probabil frustrat, incalzea afonul… ii tragea la poarta lui Carlos si eu eram la a 3-a bere rece, d-alea dintre cele mai blonde. Inecam o frigaruie picant-aromata de berbec australian si o halca de vita suculenta fripta si scufundata in sos de lamaie si unt, sare si piper alb. O combinatie uluitoare, stiam eu de ce nu m-am dus la meci… (more…)
Mai de curand pentru zborurile in SUA au aparut noi conditii…astea pe langa faptul ca trebuie sa trimiti informatii complete despre cine esti, de ce si unde te duci in State, cat stai si de ce stai si alte zeci de declaratii staliniste a la anii 50 si pe langa faptul ca nu poti sa-ti mai iei inofensiva pila de unghii, bricheta, unghiera sau scobitoarea personala. Ei bine, acum nu mai poti sa-ti iei nici samponul, after-shave-ul, parfumul, demachiantul, gelul…nimic lichid (!). Cred ca magazinele duty free sunt bolnave de nervi in toata lumea…ce piata a disparut pentru shopping-ul de tranzit mai ales pentru bauturi si parfumuri (top articole vandute worldwide in duty free). Miroase a conspiratie economica mondiala…milioane de pasageri care ajung in State se napustesc dupa aterizare la magazinele de cosmetice sa-si cumpere pasta de dinti si aftershave… ce business! Suna de parca teroristii ar fi mana-n mana cu producatorii de geluri de par, sampon sau demachiant. (more…)
De data asta am stat mai mult la Amsterdam ca de obicei…aproape 4 zile. Am stat la NH Centre, hotel de 4*, foarte frumos si curat dar parca era intr-o uniforma dintr-o retea globalizata, ca un fel Mc.Hotel standard. O sa incep de acum sa apreciez hotelurile cu personalitate. Oricum, am avut timp sa merg mai mult prin viata si sa (re)vad o parte din locurile care-mi plac. De aproape fiecare data cand ajung noaptea in Leidseplein merg cu mare placere la Bourbon Street, un local mic in care se canta live, cam toata noaptea, blues, soul si funk de calitate. In fiecare seara alta formatie… chiar nici nu stiu dupa atatia ani daca exista o formatie ‘resident’ acolo. (more…)
Am fost de zeci de ori la Amsterdam si de fiecare data cand spuneam prietenilor ca plec acolo apareau instantaneu zambete, coate cu subinteles si bataile baietesti pe umar: “aaaahaa, la Amsterdam! …bravo mai batrane”, veneau reactiile mimand subtilitatea. “…ce aveti ma? ” ma aparam eu, sugrumandu-mi zambetul ce-isi facea loc si pe fata mea… “ce ma? ma duc la Amsterdam…ce dracu, de ce razi? am treaba !…” nici o reactie desigur. “Ce treaba bai?…ne lasi! ” prietenii mei stiau ei ceva… ca acolo e bine, ca sunt fete disponibile, prostitutie legala, marihuana, hasis, bere buna, cluburi tari si baruri cu sutele. Paradisul petrecaretului, entertaiment total, un amusament city in adevaratul sens, ce mai! Ei bine, chiar asa e fratilor! (continuati doar daca aveti peste 18 ani) (more…)
“Welcome to Amsterdam, the glorious city of canals…” cam asa isi incepe olandezul prezentarea orasului sau, mandru de istoria si prezentul celebrei metropople, capitala Tarilor de Jos. Chestia cu canalele este destul de discutabila avand in vedere ca mare parte a orasului (si mare parte din Olanda) este sub nivelul marii. De 50 de ani de la catastrofica inundatie stau cu frica in san si tot inventeaza diguri si sisteme de evacuare, pompare si canalizare a apei. De fapt oamenii au inceput sa numere picaturile de ploaie si sa pompeze apa in canale inca de acum 400 de ani reusind nu numai sa supravietuiasca dar sa si castige teren in detrimentul apei. Chiar exista o gluma pe seama lor care spune ca oamenii erau de fapt inundati pana la gat si ca dupa ce au evacuat apele si au castigat teren agricol au ramas cu sare si mal in gat si de aia vorbesc gajaita aia de neinteles cu neihgghrhgjgr…care aduce a throat deasease. Cica daca un olandez ii spune in gura mare fetei lui ca o iubeste enorm o umple de scuipat pe toata fata. Halal romantism 
(more…)
”31 de ani de Playboy in Brazilia”…nu stiu cum erau in ‘75 in Brazilia dar parca la noi si in late 80’s erau tot bushy…in 2007 va fi o pagina alba, desigur …
E genial! …merci Mircea
Zona Rasnov - Tohanul Nou - Bran - Moeciu, pana in spre Cheile Dambovicioarei este una dintre cele mai frumoase zone pe care le-am vazut in Romania (*). Peisajul larg si generos cu relief bland si verde in combinatie cu casele din ce in ce mai frumoase apropie zona de imagini din Austria sau Elvetia. Nu exagerez cu nimic, mai ales ca oamenii locurilor sunt super primitori, civilizati si muncitori. E frumos tot timpul anului, chiar si cand ploua torential, cum a fost ultima oara. (more…)
Daca mai stateam inca un weekend acasa imi plensea capul…trebuia sa plec! Miercuri imi faceam planuri sa merg la 2Mai sau in Vama, incalzit de chaturile tarzii despre nuditate cu noua mea prietena libertina. Joi renuntasem la idee, in special din cauza amenintarilor cu hyper-aglomeratie si deja imi mutasem planurile de munte, unde vroiam sa stau macar sambata seara la pensiunea Bielmann din Sanpetru, de langa Brasov. Vineri, in 10 minute, am renuntat la tot si am plecat fara nici o pregatire spre Tohanul Nou asistat de un prieten bun din Brasov. Ce mai, eram bulversat de caldura…
(more…)
OK! mai scriu inca un post siropos despre plecarea mea de la KLM (stiu, am promis dar de data asta chiar e ultimul!)…asta pentru ca foarte multa lume ma intreaba de ce imi dau singur un sut in fund si plec nefortat dintr-un loc in care stiu ce fac si imi pot face treaba foarte bine, sa castig decent si sa ma bucur de privilegii, de colegi, de birouri super civilizate, de sefi de exceptie s.a.m.d. Recunosc ca m-a surpins mult aceasta reactie mai ales din partea celor care ma cunosc, incepand de la maica-mea pana la prieteni si colegi sau chiar a oamenilor cu care m-am vazut doar o data si care ma tratau suspiciosi murmurand in barba … esti curajos! (dar in mintea lor spuneau ESTI PROST !) (more…)
