Sambata seara. Ca un adevarat metrosexual dambovitean ies cu baietii la joaca pe la 11.30 noaptea in oras, meciul find deja consumat. Nimic planificat si fara directie plecam sa ne racorim…ezitam, unde? unde? unde sa mergem? Poate la Fratelli…nu, e prea aglomerat si poate prea monden pentru o zi de vara caniculara. Poate pe la Bamboo? Nuuu e prea departe si abia peste cateva saptamani se deschide adevaratul Bamboo, probabil in spendoarea design-ului sau ca un Paradise Garage reincarnat din celebrul club newyorkez. (more…)
Se apropie weekend-ul clasic de oras. Vineri si sambata seara, inainte de vacante, concedii si sezonul de vara. Orasul este inca aglomerat si lumea in general iese… iese in oras din ce in ce mai mult, regland fericit socitatea spre o normalitate metropolitana. Cateodata chiar ma bucur cand stau timp de doua semafore sambata la 2 noaptea la Inter…gandindu-ma ca atitudinea se insanatoseste si lumea isi doreste si isi permite sa se distreze, sa iasa la masa in oras sau sa mearga la film sau la teatru ca apoi sa zaboveasca ‘after-hours’ la un pahar de vorba pe strasse, printr-un bar, terasa , local familial de cartier sau club fitzos.
Zatzul de latinitate din capul nostru, al bucurestenilor ne da dreptul ca macar vara sa iesim, ca in Spania, pe la 9 seara, sa luam masa pana pe la miezul noptii ca apoi sa colindam orasul prin locuri adulte pana cand primul tramvai isi incepe tura de sambata sau duminica.
(more…)
Divina bautura, o incerc periodic cu mare placere si deosebit respect (ultima, desigur weekend-ul trecut). Nu e cu mult mai tare decat oricare alta bautura spirtoasa de import, nici mult mai scumpa, nici mai buna, nici mai ‘sanatoasa’. Totul tine de modalitatea in care o bei, curajul cu care o faci si mai ales rezultatul imediat pe care-l astepti. Uitati-va la un grup consumator de tequila….toti stau in picioare, rad imediat dupa de au terminat ritualul consumului. Le place! E erotic si dureaza. Cine oare s-a gandit prima oara la combiantiile astea cu sarea si lamaia? Aztecii batrani sau saracii mexicani? nuuuu…bineinteles ca tot la Hollywood s-a inventat procedura, in timpul revolutiei lor sexuale din anii ’80 … doar ce credeati? (vorba cantecului… americanii’s de vinaaa, f_tui in gura sa-i f_t!)) (more…)
Caz pentru Myth Busters: cica la Cherhanaua din Mamaia se mananca cel mai bun si mai variat meniu pe baza de peste inca din anii ‘60 la inaugurare. Mai tarziu pe vremea lui Ceasca locul era deja select si securizat unde cu greu intrai ca om de rand… ca apoi prin anii ‘90 sa fie un simonim al diversitatii de peste servit in cele mai gustoase feluri. Batalia se dadea cu granzii litoralului pe bucataria pesaresca, gen Insula din Neptun sau Scoica din Eforie. (more…)
V-am spus, sunt sustinator al litoralului romanesc si imi mentin ideea. L-as pune chiar in categoria Buy Romanian. E frumos dar mai trebuie un pic aranjat pe ici pe-colo, mai ales in zona de servciilor alternative (in cazul in care nu e zi de plaja), ca sa se mai intinda un pic extra-sezonul.
Una dintre ele ar fi distractia si petrecerile in aer liber. Uite, de exemplu, daca cineva imi spune de Ibiza, nu ma gandesc deloc la plaja, mare sau caldura (poa’ sa si ploua torential). Gandul ma duce automat la Amnesia, Space, Pacha, Es Paradis sau El Divinio brand-clubing-uri care fac legea in lumea muzicii. La Nisa, edilii inspirati organizeaza un carnaval in fiecare an in Februarie, doar ca sa umple golul de turisti lasat de o luna fara personalitate in calendarul bronzului. La Noordwjik (o statiune olandeza la Marea Nordului, unde de soare o luna pe an, plaja e din nisip tare ca pamantul si marea e maro-jeg) se organizeaza saptamanal diverse evenimente, au bazar si sezon de shopping, au anual festivalul heringului si uite asa e full tot timpul anului. Exemplele pot continua cu lumea intreaga. Idei au si romanii…dar nu si sustinere. A ramas doar ‘clasicul 1mai’ ca alternativa de lowseason…cam putin. (more…)
Zborul de la Oradea la Bucuresti a avut o escala de 20 min la Baia Mare. Oras necunoscut pentru mine, din pacate. Am stat inghesuit si ascultator la bord in scaunul meu de la geam incercand sa citesc presa (bravo formatelor mici GSP si Adevarul, singurele care se pot manevra intr-un ATR42 ticsit). Afara burnita la 14 grade si absout tot ce ma inconjura ma oftica…avionul mic, vecinul de scaun, inghesuiala de la bord, setea, sculatul la 6 dimineata, nevoile sugrumate, escala neprieteneasca, vremea, insotitoarea de bord urata…s.a.m.d., ce mai, ma uram complet! Si uite asa, ma holbam nervos pe geam sa vad macar aeroportul din Baia Mare, care arata ca o casa de cultura rurala. Atunci am vazut pe terasa improvizata a cladirii un grup de copii pre-scolari care erau in vizita cu clasa si cu doamnele sa vada ‘avionul’. Copiii erau frumos imbracati, fetele cu pampoane si paltonase curate…parea un eveniment major pentru ei, gata sa povesteasca la tot cartierul/satul. Faceau cu mana si chiar aplaudau la vederea avionului cand rula zgomotos pe pista veche. Erau vizibil impresionati de aparatul metalic zburator si cred ca deja visau ce frumos ar fi trebuit sa fie in zbor, printre nori, peste mari si tari. Eu traiam un cosmar, ei un vis. M-am relaxat si am intrat in visul lor, pt.ca zborul e magnific intr-adevar. Ei bine, copiii baimareni mi-au schimbat complet perspectiva de moment si mi-au salvat ziua inceputa catastrofal. Fericirea e o chestie de perspectiva pana la urma.
Invatati de la copii si La multi ani!, ca doar e 1 iunie astazi…
