Subscribe in a reader
In scurta vizita de la Oradea am vizitat desigur cateva locatii culinare… deliciul l-am consumat la restaurantul Scorilo’s din parcul Petofi. Terasa era generoasa si am inceput direct cu celebra palinca-nectar incercata si la Budapesta –Vilmos de caise. Un pic mai moale aici si atunci am incercat si o palinca locala, buna-tare-rau. (more…)
Iata-ma in Oradea dupa 13 ani de la ultima vizita fugara. Chiar nu mai stiam nimic de acest oras si nu ma asteptam la mare lucru in urma vizitei. Mare greseala…pt ca imediat cum am facut stanga pe langa simbolul orasului, Biserica cu Luna (n-am vazut Luna pentru ca era in renovare) am descoperit Piata Unirii, fascinanta si atragatoare prin amestecul arhitectural, simbolistic si cultural. Cum am putut oare sa uit asa ceva?! (more…)
Ehei, prima data la mare anul asta. Pe vremuri deschideam sezonul pe 1 mai…cu 4 ore de blaturi negre pe trenurile superaglomerate, petreceri monstru prin Neptun sau Costinesti, cu bauturi si tigari inferioare, baie in mare, tampenii si dureri de cap cu toata gasca…ce viata. Iata-ma acum dupa ani si ani, spre sfarsitul lunii mai, cazandu-ma singur la Hotel Mamaia***** ( da, da, cinci stele prieteni !!) dupa o cursa de 1 ora pe unica autostrada romanes (cea mai mare inventie e autostrada asta, bai oamenilor) si alta ora si jumate pe ruta obosita Drajna-Fetesti-Cernavoda-Constanta, printre o mie de camioane, praf, radare si 38 de grade (rectific, climatronic-ul e cea mai mare inventie :)). (more…)
“In constiinta nationala ar fi o mare lipsa daca romanul n-ar vedea Iasul, care a fost si-si zice inca cu mandrie capitala Moldovei” … cam asa ceva zicea Iorga referindu-se desigur la “spiritul trecutului care traieste in acest loc mai viu si mai bogat decat oriunde aiurea”. Eu merg de fiecare data cu mare placere la Iasi, dar nu pentru a-mi sedimenta constiinta nationala ci pentru ca de fiecare data m-am simtit bine, m-am distrat bine si am intalnit oameni frumosi si deschisi. Influentele studentesti plus gena slavo-rusa a multor fete (inalte, slabe, pieptoase, blonde si frumoase) sunt de efect iar petrecerile sunt mai nebunesti, decadente si dau in dulce desfrau. (more…)
Asadar, ultimul sejur la Budapesta: patru zile, doua hoteluri si 4 restaurante. Restaurantele sunt cu sutele si se pot imparte in doua mari categorii: traditionale, care rezista eroic inca din epoca socialista (poate chiar de dinainte) si cele moderne, oaze de civilizatie si bun gust. (more…)
Prima oara am fost in 1990 intr-o excursie de o zi si nu prea a fost cine e stie ce … apoi, datorita serviciului am fost de aprope o suta de ori in ultimii 16 ani. Acum, dupa recenta calatorie pot spune ca budapestenii au scapat in sfarsit de gri-ul socialist si de metehnele de oameni saraci si frustrati veniti dintr-un regim bolnav. Ii invidiez - cladiri renovate, strazi si parcuri curate, puzderie de hoteluri si restaurante, cazinouri, magazine, mall-uri, muzee, centre de afaceri, metrou civilizat, siguranta si atitudine vestica. Aproape toate café-urile si restaurantele au WI-FI free wireless Internet access iar politia, bogatii si cersetorii apar discret in public asa cum bine isi doreste orice capitala europeana (de prostitutie o sa va vorbesc cu alta ocazie 
). Rezultatul – 1.000.000 de turisti anual (fyi, in toata Romania vin cam 100.000 turisti pe an).
Duminica am fost pentru a doua oara la Crama Urlateanu (fost conacul Urlateanu, Prahova- 85 km de Bucuresti spre Buzau, via Valea Calugareasca) si pot spune ca sunt absolut incantat de locul respectiv. Pozitia este aproape idilica, pe un deal golas inconjurat de campii intinse, vii si case. Cand te uiti in zare ai senzatia ca vezi ceata aia galbuie si lipicioasa pe care ai lasat-o la Bucuresti. Singurul element care te readuce la realitate este vederea catre un cimitir local…care cu toate ca e destul de ingrijit te face sa te opresti din contemplarea privelistei bestiale si sa te intorci la obiectivul principal al vizitei: vinul.
… “o alee in panta usoara cu iarba verde crud-tunsa scurt, moale, proaspata si care da spre un lac-oglinda inconjurat de salcii…pasarele, cosasi, soare si vant moale.” Asta pe fundal…in centru atentiei : “un gratar masiv, fierbinte, plin cu mici, pulpe picante si dezosate, carnaciori plescoi, ardei gras fript si sarat, porumb si paine calda. Masa cu umbrela generoasa , frapiere pline cu bere rece sau spritz rose-frisant facut cu sifon, muraturi, salate si pepene rosu la desert” … iar mai in spate, langa padure “o casa mica cu camere racoroase pentru dragostea si odihna perfecta de sambata dupa-amiaza: giftuit, ametit si in asteptarea meciului” … asta e Snagovul meu!…al bucuresteanului tipic, crescut in si printre blocuri gri-comuniste. Aceasta e finalitatea ideala a copilariei care se rasfrange acum asupra visurilor mele (si poate a altor mii de bucuresteni)…
Da, m-am hotarat sa devin blogger…sa scriu pe unde am fost, ce-am vazut, cu cine m-am intalnit, ce, unde si cum am mancat, ce-am baut si cum am petrecut.
Merci Vlad pentru initiere in blogging!
