Am avut onoarea sa fiu invitat cateva zile in Monaco de cei de la The Leading Hotels of The World si cei de la Monte-Carlo S.B.M.. (o ‘mica’ firma ce detine Casino-ul, top 5 hoteluri de lux, plaja, restaurante + Café de Paris, golf, porturi s.a.) Nu a fost prima mea vizita in Monaco (merg anual si a inceput chiar sa-mi placa 
) dar de data asta a fost cu totul si cu totul special prin simplu fapt ca mi s-au deschis porti de care in, mod normal, foarte putini oameni pot trece de ele. Vorbim in primul rand de celebrele hoteluri Hotel de Paris (poate cel mai renumit hotel, parte a istoriei principatului si punct de reper cosmopolit in mondenitatea mondiala contemporana), fratele mai mic dar la fel de luxos Hermitage (unde am si stat impecabil, intr-o camera incredibila cu vedere in port) , Metropole (o capodopera a design-ului interior) si Monte Carlo Bay Resort. Da, am avut privilegiul sa vizitez apartamentele luxoase unde (toti) cei mai bogati si mai mari oameni ai lumii (de la Winston Churchil incoace) au poposit pe acolo, apartamente de depasesc lejer limita de 6-7.000 eur/noapte ( fara mic dejun !). Dar pana la urma erau doar camere de hotel cu tot luxul posibil gandit de designeri faimosi si cu servicii ce depasesc decenta cunoscuta si imaginatia strazii.
Poate v-ati intrebat de ce am fost invitat la un nivel asa de inalt… raspunsul m-a socat si pe mine un pic… pentru ca a treia ’piata’ de desfacere a ‘produsului turistic high-end’ monegasc (hoteluri, restaurante, cluburi, yahturi, casino-uri) este, dupa Rusia pe primul loc si Italia/Franta locul 2, …este… ati ghicit? este…– (more…)
Cica in perioade de criza sau recesiune ar fi bine sa consumam produse fabricate in tara ta in speranta ca banii pusi in circulatie se vor intoarce la tine prin ‘produsul’ tau fabricat tot in tara. Simplu si eficient, dar mai avem mult pana acolo. M-am uitat si la mine si avand in vedere ca (deocamdata) nu o sa-mi iau Dacia si diverse haine si cosmetice de pe la noi singura sansa e sa raman pe mancare si bautura ‘made in Romania’. Iata ca recent am finalizat o ‘opera de arta’ cu peste 200 de dopuri de la sticlele de vin baute in ultimii 2 ani prin casa si sunt cred ca sunt aproape un bun roman din punctual asta de vedere (vezi poza). Nu prea puteam sa fac asta din iaurturi sau caserole de pui si vita . Am regasit cu placere cam toate brandurile de pe la noi Murfatlar, Halewood, Jidvei, Recas, Tohani, Vinterra, Zoresti Vinarte, Vrancea, Prahova Valley, Dealu Mare, Cotnari sau Seagarcea. Am incercat desigur sa nu pun dubluri si cu toate ca o sa regasiti bucati asemanatoare in principiu sunt soiuri diferite. Am pastrat si resul 100 de dubluri pentru o viitoare opera doar Made in Romania. Asadar, romani din industria vinului, bazati-va pe mine !
Anul asta voi bea doar vin romanesc. Pe locul doi sunt vinurile moldovenesti (deh, sunt fan) si apoi doar cateva vinuri regionale de prin lume.
(more…)
Asa cum va spuneam aproape totul era inchis in Sighisoara (sau mai nefericit, totul parea inchis…). Cum ma plimbam prin sumbra cetate medievala am vazut un mic semn ce ne-a indreptat catre o pivnita locala aparent banala. Un om mic la stat, cu o caciula indesata pe cap ne-a deschis pivnita si ne-a poftit inimos inauntru. Dupa doar cateva vorbe ne-am dat seama ca era insusi alchimistul din cetate… Teo Coroian (probabil l-ati intalnit pe la targurile de tursim) si eram chiar in Pivnita sa renumita – Teo’s distillery cum il place sa o denumeasca, gresind probabil ca nu promoveaza un brand in romaneste (ha, dar oare cati nu fac la fel, mult mai mari si mai intelepti). (more…)
Iata-ma din nou la Timisoara, stiti deja de aici ca e un oras care imi place si ma duc de fiecare data cu mare placere, mai ales cand imbin utilul cu placutul. De ‘util’ nu o sa va spun mare lucruri pentru ca stiu ca nu va intereseaza, asa ca o sa raman la ‘placut’ (sau cel putin la o parte din el 
(more…)
Ca sa parafrazez spotul publicitar, vorbim despre “Jack Daniel’s Old Time Old No.7 Brand Quality Tennessee Sour Mash Whiskey” – batranul bourbon pe care pot sa-l pun fara rezerve pe primul loc in preferintele mele in materie de whiskey. Poate suna a infrangere comerciala a consumatorului credul si necunoscator in fata campaniilor de marketing dar n-am ce face si ma las raspus de banalitate si recunosc ca e prima mea optiune. L-am descoperit la adevarata valoare relativ tarziu, in early 2000 cand frecventam Office-ul bucurestean, in timpurile cand altii il apreciau deja de ceva vreme. Ce-i drept, veneam dupa o perioada cand bourbonul imi schimbase de mult prioritatea la ‘tarie’ in fata celebrului scotch si bagam la greu Four Roses (mai aspru dar la fel de aromat) sau incredibilul Wild Turkey si fratele mare si rau Wild Turkey Rare Breed (foc lichid si aromat, o bautura desavarsita, un absint aristocrat la 108,4 grade!). (more…)
Weekend-ul trecut cred ca am inregistrat un nou record la baut bere…poate nu neaparat prin cantitate dar mai ales prin varietate. De cateva zile stau sa ma ma gandesc cam cate feluri am baut…pai sa o luam sistematic: intamplarea a facut ca zborul meu spre Berlin sa fie pe la 6 dimineata via Amsterdam-Schiphol. Am ajuns pe la 8 si prima oprire a fost la un Pub Irlandez original – Murphy’s (da, chiar in Schiphol, ah ce iubesc aeroportul asta!). Ma gandeam ce dracu cautam la ora 8 dimineatza singuri intr-un pub? Aiurea, locul era full de drojdieri din toata lumea. (more…)
Asa cum v-am spus nu stiu prea multe despre Rodos. Am prins din zbor cateva chestii istorice care par foarte interesante la un moment dat si drept pentru care am inceput sa studiez un pic. Dar stiu ca orasul Rodos merita vazut in orice situatie…in port sau in centru cu ambele sale parti: Orasul Vechi, medieval, inconjurat ca o fortareata, cu stradute si taverne la tot pasul, cu magazine care mai de care (cele traditionale sunt chiar interesante) si diverse atractii turistice/culturale si Orasul Nou care merita mai mult pentru shopping si sa vezi noua generatie. Istorie, cultura, distractie, odihna, plaja, sport…absolut tot ce e nevoie pentru o destinatie turistica prin excelenta (vizitata de 2 mil de turisti anual !). Eu am stat mai la periferie, in Ixia…o statiune mai noua, din cate am inteles. Nimic spectaculos. (more…)
In imaginatia mea vedeam o plaja cat vezi cu ochii cu nisip fin, auriu si saharian. Ei bine, plaja nisipurilor de aur (!?) are vreo 30m de la strada pana la mare. Chiar si legenda mi s-a parut un pic trasa de par… Are, ce-i drept, nisip din belsug, fin, galben, curat (da, bravo lor aici!) si cu o consistenta cunoscuta si pe la noi (cum era pe vremuri prin Neptun, la vile sau pe la steaguri). Totusi nimic sa impresioneze, iar steagul albastru nu de vedea….asa ca am ignorat plaja si m-am cazat in cea mai tare locatie posibila: Kempinski Grand Hermitage. Impresionant, ce mai !… foarte mare (cat China frate!) si tare, foarte ingrijt si super utilat. Hotelul isi merita din plin faima prin apartenenta la celebrul lant de hoteluri de luxe. E ca o oaza de lux intr-o lume balcanica controversata, ca sa revin la ideea inceputa in postul anterior. Camere mari, bai foarte mari, cu 2 chiuvete si cu o cabina de dus cat baia mea de bloc, cu 2 dusuri. Unul de perete si unul de tavan (tre sa-mi pun si eu acasa un dus d-ala de tavan cu rozeta cat capacul de wc, e mega cool!) si tot felul de alte facilitati normale pt un hotel de 5* adevarat. Mai mult, piscinele (interioara si cea exterioara) sunt generoase si ‘utilate’ cu hidromasaj iar SPA-ul e fitza totala. Iar omuletzii din staff erau umili ca niste mici sclavi gata sa-ti indeplineasca orice dorinta, dorind parca sa nu scape postul ireal pe care l-au castigat ca sa lucreze la giganticul Kempinski . (more…)
” Auuuux Champs-Elysées, auuuuux Champs-Elysées, Au soleil, sous la pluie, à midi ou à minuit… Il y a tout ce que vous voulez aux Champs-Elysées…”
…asa canta batranul Joe Dassin despre Campiile Elizee din centrul Parisului. Cu toate ca principala mea destinatie a fost Disney, ca sa calmez necesitatea de extraordinar a puradeilor mei, nu am putut sa ratez si centrul Parisului cu atractiile sale, inclusiv Champs Elyzees-ul renumit. Si chiar ca gasesti tot ce iti doresti. Bulevardul musteste de faima, de celebritate si de grandoare. Si ii sta bine. De la aglomeratia de natii, la magazine si masini de lux pana la cersetori tigani romani totul este inconjurat de un farmec greu de atins in alta parte din lume. Orice as scrie s-a mai scris, orice v-as spune s-a mai spus… (more…)
Nu puteam sa inchei seria posturilor despre Maramures fara sa va spun cateva cuvinte despre palinca… da despre cea mai buna palinca din lume!! Ca de obicei am avut noroc cu prietenii mei Sigheteni care la cererea noastra au cautat prin zona cateva sortimente pentru degustare. Am ramas la o varinata din prune (2l)…o palinca dublu rafinata, veche de 12 ani, palida spre bej lucios, culoare data de butoiul de dud in care a fost cu grija invechita. Nu stiam cate grade avea dar curgea usor uleios si fara nici un fel efort facea in buza paharutului vreo 20 de margele egale si cristaline. Alcooltestul de masea indica cel putin 50o iar margelele parca se spargeau in dinti cand dadeam pe gat inecacioasa bautura. (more…)
