Francezii cred ca sunt mari admiratori ai ghidului Michelin pentru ca tot vorbesc de el in stanga si dreapta si tot de lauda cu stelele lor acordate de micuta brosura. Cat am stat in Monaco cred ca am auzit de 100 ori pe zi cate stele are fiecare restaurant de clasa, spuse inistent parca sa ne intre bine in cap ca nu e vreo gluma oarecare sau vreun clasament al unor oameni obisnuiti care fac harti si cauciucuri pana la urma.
Cea mai mare si mai mare mandrie era purtata de cei de la Hotel de Paris care se laudau cu singurul hotel din lume cu 2 restaurante ce insumeaza 4 stele Michelin. Este vorba in primul rand de ‘ Le Loius XV’ al celebrului Alain Ducasse ce are maximum de 3 stele si Le Grill de la la etajul 8 al hotelului cu doar, vai, o stea Michelin. (more…)
Am avut onoarea sa fiu invitat cateva zile in Monaco de cei de la The Leading Hotels of The World si cei de la Monte-Carlo S.B.M.. (o ‘mica’ firma ce detine Casino-ul, top 5 hoteluri de lux, plaja, restaurante + Café de Paris, golf, porturi s.a.) Nu a fost prima mea vizita in Monaco (merg anual si a inceput chiar sa-mi placa 
) dar de data asta a fost cu totul si cu totul special prin simplu fapt ca mi s-au deschis porti de care in, mod normal, foarte putini oameni pot trece de ele. Vorbim in primul rand de celebrele hoteluri Hotel de Paris (poate cel mai renumit hotel, parte a istoriei principatului si punct de reper cosmopolit in mondenitatea mondiala contemporana), fratele mai mic dar la fel de luxos Hermitage (unde am si stat impecabil, intr-o camera incredibila cu vedere in port) , Metropole (o capodopera a design-ului interior) si Monte Carlo Bay Resort. Da, am avut privilegiul sa vizitez apartamentele luxoase unde (toti) cei mai bogati si mai mari oameni ai lumii (de la Winston Churchil incoace) au poposit pe acolo, apartamente de depasesc lejer limita de 6-7.000 eur/noapte ( fara mic dejun !). Dar pana la urma erau doar camere de hotel cu tot luxul posibil gandit de designeri faimosi si cu servicii ce depasesc decenta cunoscuta si imaginatia strazii.
Poate v-ati intrebat de ce am fost invitat la un nivel asa de inalt… raspunsul m-a socat si pe mine un pic… pentru ca a treia ’piata’ de desfacere a ‘produsului turistic high-end’ monegasc (hoteluri, restaurante, cluburi, yahturi, casino-uri) este, dupa Rusia pe primul loc si Italia/Franta locul 2, …este… ati ghicit? este…– (more…)
Au trecut aproape 2 saptamani de cand am fost acolo, dar uite ca nu pot sa nu ma gandesc si sa nu compar cu alte diverse restaurante de prin Bucuresti….trebuie sa va spun despre el: da, este vorba de (celebrul deja) restaurantul Casa Hirscher din Brasov deschis in strada Hirscher, in hala cu acelasi nume, pentru cunoscatori cunoscuta drept Casa Negustorilor, gandita si construita acum aproape 500 ani de femeia puternica din familia Hirscher. Nu cred ca batranica s-a gandit ca peste o juma’ de veac acolo o sa fie unul dintre cele mai bune restaurante din Romania (nu, nu m-am grabit in afirmatii!). Citisem ceva reviews-uri mai neprietenoase despre serivrea anevoioasa si m-am dus destul de fortat, mai mult convins de un mare gurmand in viata. Dar nu mi-a parut rau… ba chiar am fost de doua ori in mai putin de o zi, o premiera dealtfel avand in vedere ca nu-mi place sa mananc in acelasi loc, mai ales cand plec din Bucuresti. Am mancat ca spartul, am luat si am gustat cam din toate elementele culinare representative. In primul rand servirea a fost chiar foarte buna, evident cu sincopele in momentele de aglomeratie maxima (da, restaurantul e foarte cautat si evident aglomerat)…dar nu ma grabeam asa ca am savurat aproape toate felurile comandate. In total, in doua reprize, am stat cam 8 ore asa ca stiu despre ce vorbesc. (more…)
Da, e vorba de celebra insula greceasca, doar nu ati crezut ca am ramas in Atena . De acolo am luat un speed boat (senzationalul Highspeed 5 – excelent serviciu, btw, business class, bufet, spritz – super relaxare) si in 2 ore paseam pe cea mai cool insula din Marea Egee. Chiar ma intrebam ce poate sa fie asa de cool pe o insula arida, fara un rau, miliarde de pietroaie si cativa boscheti infloriti, probabil adusi acum cativa ani de investitori. Eh? Bine, stiam de plaje, de mare limpede, bla, bla, locul de vacanta al homosexualilor din toata lumea, petreceri pe plaja cu Dj celebrii si cam atat. Pai de aia opresc oare toate vasele de croaziera acolo? Doar de aia vin cele mai scumpe iahturi din toata lumea? Bogati si saraci deopotriva? Nu stiu exact. Cert este ca la randul meu am ramas fascinat de aceasta mica insula (si doar ma stiti ca sunt destul de greu de impresionat) si culmea…chiar din mai multe puncte de vedere… (more…)
Daca va plangeti de traficul din Bucuresti, mergeti intr-o vineri dupamiaza spre Plaka (cartierul vechi din Atena) si o sa intelegeti ce fericiti suntem. Omorul de pe lume de lume pana noaptea tarziu intr-o combinatie ucigatoare – mii de motorete, taxiuri, camioane, autocare si masini de toate felurile. Iata cum am gasit Atena in scurta mea oprire – mult mai prafuita, mai aglomerata si mai amestecata decat imi imaginam. Balcanism pur, ce sa ne mai ascundem, cu influente orientale, multinationale mediteraneene. Oamenii poarta in spate ‘povara’ de neegalat a civilizatiei Greciei Antice ceea ce ii face mult mai mandrii si mai constienti de pozitia lor planetara. Dar de fapt cred ca aici e si leaganul lenei planetare si al indolentei desavarsite, calitati omiprezente in randul atenienilor. Dar mandria si lenea dau cateodata si in anarhie, o calitate a grecilor pana la urma in conditiile globalizarii feroce si a dominatiei multinationalelor. Bravo lor pentru tendinta asta de nesupunere, de constientizare a fortei polulare si a rautatii trezite dupa o dupamiaza torida si lenesa… Da, poate e si caldura de vina, deh, ce sa-i faci? se mai incing creierii…. Si poate ca si Platon, Aristotel, Socrates, Pericles, Sofocles filozofau cu lunile la umbra lenei, sub un maslin oboist si gandeau forma democratica a civilizatiei moderne a nesupunerii in sine si a demnitatii umane. Gandiri care ne-au marcat pana la urma… (more…)
Asa cum v-am spus am fost in Olimp Neptun de 2 ori in ultima luna (surprinzator chiar si pentru mine)… partea buna a fost ca am stat la Mediterraneo pentru ca in rest, Olimp Neptun, in prezent, e o mare dezamagire…o ruina in adevaratul sens al cuvantului.
Ar trebui pus pe lista vestigiilor istorice alaturi de Adamclisi si bagat in circuitul turistic: “ da, copii, utitati aici era pe vremuri barul Melody-singurul bar din tara care se inchidea la ora 1 noaptea si unde balerinele erau singurele femei usoare curtate de pleiada de secretari generali, aici era un ‘shop’ unde copii fiind, baleam pe la geamuri si cautam prin gunoaie berese de Tuborg, cutii nestrivite de Cola sa le facem suport de creioane si cutii goale de Tic-tac pt agrafe… si apoi, dragi turisti, prin anii 90 dr – aici era Calul Balan, unde locuitorii de atunci faceau rezervari pe pile, aici era Insula –unde puteai sa mananci peste proaspat…daaa, sau aici era mandria arhitecturala Amfiteatru-Panoramic-Belvedere – dorinta apriga a sezonului, cu cafenele, baruri de noapte, karaoke, magazine si restaurante scumpe, ohh da, sau mai tarziu in timp aici era Hotel Neptun, locul unde s-a nascut si a copilarit ‘mondenitatea de carton’ mutata matura mai tarziu in parcarea de la Rex, aici erau cluburile jegoase de bowling unde se ingramadeau mii de oameni in cautarea unei distractii lejere ca mai tarziu lumea sa se mute la Space sau Karma sau chiar Office-ul de la restaurant Marea Neagra (acum daramata complet) sau pe terase cu sponsori generosi ce aduceau muzica live … si tot asa dragi turisti… multe din insemnele timid create in timp au disparut complet…” (more…)
Am avut recent o discutie pe tema postului de mai jos si pe seama faptului ca am carcotit despre decorarea ‘haiduceasca’ a Colibei din Poiana. Desigur, nu am avut argumente pentru ca nu sunt un specialist in problemele haiducesti. Mai mult sunt chiar depasit si nu inteleg de unde si pana unde o traditie haiduceasca in bucataria romaneasca de unde pana unde platourile haiducesti, ceafa haiduceasca, berbec la groapa haiduc-style, cotlet haiducesc si multe altele…. (more…)
Ei bine, Coliba este una dintre putinele carciumi la care am pierdut numarul datilor la care am fost de-a lungul timpului. Aproape de fiecare data cand am fost la Poiana Brasov am fost negresit si la Coliba, ca o necesitate fireasca, subinteleasa fara sa fie discutata sau pusa sub semnul intrebarii. Nu neaparat pentru ca sunt mort dupa Coliba, dar totusi trebuie sa recunosc ca s-a pastrat in topul atractiilor culinare de pe acolo, mult inaintea Surei Dacilor sau Stanei Turistice sau Restaurantului Vanatorul sau alte locatii de acolo.
Coliba este destul de controversata in radul oamenilor cu pretentii, multi cu amintiri culinare neplacute sau esecuri de servire la masa. Eu le-am uitat pe cele rele si am pastrat de-a lungul timplui protapurile de iarna cu tuica fiarta, afara de pe terasa din padure, vara cu salatele de rosii cu branza de oaie, de vinetele cu ceapa rosie sau zacusca si muraturile de ghebe sau pastramele cu bulz sau fripturile de berbecut de pe terasa racoroasa in zilele de toamna timpurie sau mai ales celebrele degustari de ciorbe (poate unicat in intreaga lume) din salonul de protocol cand cele “7 Romanian-best” (de vacuta, supa de pui cu taitei de casa, ciorba de fasole cu afumatura, cea de periosoare de porc, cea de burta, borsul de miel sau cel acru de peste) erau prezentate ca la expozitie si degustate ca cele mai bune vinuri. Cred ca ‘degustarea de ciorbe’ sau de ‘placinte la metru’ ar putea fi usor marca inregistrata made in Coliba. (more…)
Londra e un ocean de fast-food, mancare pe fuga, semipreparata, preparata, congelata, nesanatoasa si negustoasa chiar. Am fost un pic dezamagit la prima vedere cand ocoleam zecile de macdonaldsuri, kentackyurile si toate tonetele de fish&chips. Am intrat in prima seara intr-un pub-bistro mai spalat in sparanta ca voi gusta ceva specialitati locale (daca exista). Din nou dezamagire - a fost fast food impachetat si upgradat la farfurie. Alta mica dezamagire a fost cand am cerut, conform traditiei, o bere locala si am primit Stela Artrois. Am insistat explicand calm ca e totusi o bere belgiana si am primit apoi Budweisser, saraca indianca picolita era varza. Credeam ca o sa fiu asaltat de o serie de beri locale care mai de care, negre, rosii, blonde etc. Dar nimic … cam aceeasi treaba a fost si cu ceaiurile (vizibile erau tot alea comerciale). (more…)
Da, am fost in weekend la filmul de animatie cu acelasi nume. Un film excelent care merita vazut si pe care l-am savurat in egala masura cu cei 30 de copii din sala. Ideea pare banala cand citesti afisul filmului, despre un sobolan care viseaza sa gateasca, dar filmul este cu mult mai mult de atat. Povestea nu este aleasa intamplator sa se desfasoare la Paris, desfasurarea evenimentelor nu sunt chiar previzibile, personajele sunt bestiale dar cele mai grozave sunt detaliile de ‘fond’: strazile, casele, localul, bucataria, oalele, ingredientele, mancarea si tot ce tine de ea. Cei de la Pixar au facut o treaba geniala, iar filmul a fost gandit probabil de un iubitor de gastronomie, de bucatarie si ideea de a gati din pasiune sau pur si simplu de un sustinator al ideii ca trebuie sa-ti urmezi pasiunea creatoare, indiferent de statutul social. Mi-a placut mult, evident mi s-a facut foame si indemnat de vremea mohotara m-am pus pe gatit…ca deh, ‘toata lumea poate sa gateasca’, nu? Sa vedeti ce a iesit…. (more…)
