Francezii cred ca sunt mari admiratori ai ghidului Michelin pentru ca tot vorbesc de el in stanga si dreapta si tot de lauda cu stelele lor acordate de micuta brosura. Cat am stat in Monaco cred ca am auzit de 100 ori pe zi cate stele are fiecare restaurant de clasa, spuse inistent parca sa ne intre bine in cap ca nu e vreo gluma oarecare sau vreun clasament al unor oameni obisnuiti care fac harti si cauciucuri pana la urma.
Cea mai mare si mai mare mandrie era purtata de cei de la Hotel de Paris care se laudau cu singurul hotel din lume cu 2 restaurante ce insumeaza 4 stele Michelin. Este vorba in primul rand de ‘ Le Loius XV’ al celebrului Alain Ducasse ce are maximum de 3 stele si Le Grill de la la etajul 8 al hotelului cu doar, vai, o stea Michelin. (more…)
Am avut onoarea sa fiu invitat cateva zile in Monaco de cei de la The Leading Hotels of The World si cei de la Monte-Carlo S.B.M.. (o ‘mica’ firma ce detine Casino-ul, top 5 hoteluri de lux, plaja, restaurante + Café de Paris, golf, porturi s.a.) Nu a fost prima mea vizita in Monaco (merg anual si a inceput chiar sa-mi placa 
) dar de data asta a fost cu totul si cu totul special prin simplu fapt ca mi s-au deschis porti de care in, mod normal, foarte putini oameni pot trece de ele. Vorbim in primul rand de celebrele hoteluri Hotel de Paris (poate cel mai renumit hotel, parte a istoriei principatului si punct de reper cosmopolit in mondenitatea mondiala contemporana), fratele mai mic dar la fel de luxos Hermitage (unde am si stat impecabil, intr-o camera incredibila cu vedere in port) , Metropole (o capodopera a design-ului interior) si Monte Carlo Bay Resort. Da, am avut privilegiul sa vizitez apartamentele luxoase unde (toti) cei mai bogati si mai mari oameni ai lumii (de la Winston Churchil incoace) au poposit pe acolo, apartamente de depasesc lejer limita de 6-7.000 eur/noapte ( fara mic dejun !). Dar pana la urma erau doar camere de hotel cu tot luxul posibil gandit de designeri faimosi si cu servicii ce depasesc decenta cunoscuta si imaginatia strazii.
Poate v-ati intrebat de ce am fost invitat la un nivel asa de inalt… raspunsul m-a socat si pe mine un pic… pentru ca a treia ’piata’ de desfacere a ‘produsului turistic high-end’ monegasc (hoteluri, restaurante, cluburi, yahturi, casino-uri) este, dupa Rusia pe primul loc si Italia/Franta locul 2, …este… ati ghicit? este…– (more…)
Mi-am propus de cateva ori sa nu mai scriu despre litoralul romanesc cu toate ca vara asa am fost de foarte multe ori si am experimentat cam tot ce se putea face si as fi putut scrie pagini intregi. Consider ca litoralul romanesc de weekend a devenit parte din ‘staycation-ul’ de criza (aviz anumitor reviste – cred ca traducerea ar fi mai degraba ‘vacasa’ decat ‘acanta’ ). Ei bine, aproape intamplator am incheiat sezonul de vara la Costinesti… un loc in care nu am mai fost de peste 15 ani (chiar nu pot sa-mi aduc aminte cand am stat ultima oara). Desigur, amintirile ma chinuiau placut si am avut tot drumul un zambet neexplicabil in coltul gurii la zecile de ganduri despre inceputurile, trairile si necazurile legate de Costinesti de-a lungul tineretilor mele inclusiv alintul ‘mon amour’ de pe vremea mea (de aici si titlul)…
(more…)
Da, e vorba de celebra insula greceasca, doar nu ati crezut ca am ramas in Atena . De acolo am luat un speed boat (senzationalul Highspeed 5 – excelent serviciu, btw, business class, bufet, spritz – super relaxare) si in 2 ore paseam pe cea mai cool insula din Marea Egee. Chiar ma intrebam ce poate sa fie asa de cool pe o insula arida, fara un rau, miliarde de pietroaie si cativa boscheti infloriti, probabil adusi acum cativa ani de investitori. Eh? Bine, stiam de plaje, de mare limpede, bla, bla, locul de vacanta al homosexualilor din toata lumea, petreceri pe plaja cu Dj celebrii si cam atat. Pai de aia opresc oare toate vasele de croaziera acolo? Doar de aia vin cele mai scumpe iahturi din toata lumea? Bogati si saraci deopotriva? Nu stiu exact. Cert este ca la randul meu am ramas fascinat de aceasta mica insula (si doar ma stiti ca sunt destul de greu de impresionat) si culmea…chiar din mai multe puncte de vedere… (more…)
Daca va plangeti de traficul din Bucuresti, mergeti intr-o vineri dupamiaza spre Plaka (cartierul vechi din Atena) si o sa intelegeti ce fericiti suntem. Omorul de pe lume de lume pana noaptea tarziu intr-o combinatie ucigatoare – mii de motorete, taxiuri, camioane, autocare si masini de toate felurile. Iata cum am gasit Atena in scurta mea oprire – mult mai prafuita, mai aglomerata si mai amestecata decat imi imaginam. Balcanism pur, ce sa ne mai ascundem, cu influente orientale, multinationale mediteraneene. Oamenii poarta in spate ‘povara’ de neegalat a civilizatiei Greciei Antice ceea ce ii face mult mai mandrii si mai constienti de pozitia lor planetara. Dar de fapt cred ca aici e si leaganul lenei planetare si al indolentei desavarsite, calitati omiprezente in randul atenienilor. Dar mandria si lenea dau cateodata si in anarhie, o calitate a grecilor pana la urma in conditiile globalizarii feroce si a dominatiei multinationalelor. Bravo lor pentru tendinta asta de nesupunere, de constientizare a fortei polulare si a rautatii trezite dupa o dupamiaza torida si lenesa… Da, poate e si caldura de vina, deh, ce sa-i faci? se mai incing creierii…. Si poate ca si Platon, Aristotel, Socrates, Pericles, Sofocles filozofau cu lunile la umbra lenei, sub un maslin oboist si gandeau forma democratica a civilizatiei moderne a nesupunerii in sine si a demnitatii umane. Gandiri care ne-au marcat pana la urma… (more…)
Am avut privilegiul sa fiu invitat la Liberty Parade de pe plaja dintre saracele Saturn si Venus, doua babe si stirbe ale frumosului nostru litoral de sud. Cred ca Liberty Parade le-a dat putina viata cat sa le mai palpaie pipota in ele cateva saptamani inainte sa mai moara un pic o data cu venirea iernii… (more…)
Sharm-ul se vrea bijuteria turismului egiptean. Acum 26 de ani cand Israelul a redat peninsula Sinai Egiptului acolo era doar desert… un munte sec, nisip fierbinte si marea impecabila. Un seic batran si vizionar care a ajuns la guvernare a reusit prin politici de atractie a investitorilor si a turistilor sa puna regiunea pe harta turismului mondial in mai putin de 20 de ani. Bravo lui ! (more…)
Punct major de atractie pe harta turismului mondial, fara discutie. Atractia piramidelor si fascinatia civilizatiei faraonice este inca de actualitate cu toate ca in ultimii ani parca interesul a scazut … poate si din simplu fapt ca daca le-ai vazut o data e mai mult decat suficient. Pentru mine vizita de anul acesta din Cairo a fost a doua dupa o pauza de mai bine de 13 ani, nu pentru ca imi doream foarte mult dar am mers la dorinta kinderilor, fascinati recent de piramide, faraoni, legende… ciudat dar nu in urma unui serial de desene cu nu-stiu-ce-faraon copil de la cartoon, asa cum am crezut, ci in urma vizionarii unui episod cu Nefertiti de pe Discovery… (cred ca a fost prima actiune benefica a televizorului asupra generatiei digitalo-televizionista jetix-cartoon-palystation-pc-etc.) (more…)
Faza cu ‘1 Mai la mare’ am lasat-o de mult in urma… satul si imbatranit de cliseul deschiderii sezonului prin distractii monstru si betii totale (nu ca nu mi-ar fi placut la vremea lor ☺ ). Asteptam blazat trecerea weekend-ului ploios si ma inarmasem cu rabdare si carti. Vineri seara, ca de obicei, aveam teren de tenis si ne-am dus in speranta ca ploaia ne va ierta. Dar nu, nici o sansa… astfel ca in loc sa transpir un pic m-am lansat intr-un vin rosu sec. Apoi total neasteptat a venit un amic si a aruncat o vorba scurta si seaca: hai la mare!… la dracu, era 6 seara, eram in short si beam vin rosu… dar vorba lui a avut efectul pe care un drogat recent iesit de la dezintoxicare il are cand aude de o noua doza. Mi s-au luminat ochii si ultima scanteie din ultima bujie a creierului inecat de ulei vechi s-a apris si a pornit zgomotos lasand un fum imens in urma. La 19.30 eram dusat, imbracat, impachetat si bagat in 220km/h pe autostrada spre mare. Toate ‘1 Mai’-urile din trecut mi se amestecau in capatana si cereau inca un sacrificiu pe altarul distractiei nebune. (more…)
Asa cum va spuneam aproape totul era inchis in Sighisoara (sau mai nefericit, totul parea inchis…). Cum ma plimbam prin sumbra cetate medievala am vazut un mic semn ce ne-a indreptat catre o pivnita locala aparent banala. Un om mic la stat, cu o caciula indesata pe cap ne-a deschis pivnita si ne-a poftit inimos inauntru. Dupa doar cateva vorbe ne-am dat seama ca era insusi alchimistul din cetate… Teo Coroian (probabil l-ati intalnit pe la targurile de tursim) si eram chiar in Pivnita sa renumita – Teo’s distillery cum il place sa o denumeasca, gresind probabil ca nu promoveaza un brand in romaneste (ha, dar oare cati nu fac la fel, mult mai mari si mai intelepti). (more…)
