Francezii cred ca sunt mari admiratori ai ghidului Michelin pentru ca tot vorbesc de el in stanga si dreapta si tot de lauda cu stelele lor acordate de micuta brosura. Cat am stat in Monaco cred ca am auzit de 100 ori pe zi cate stele are fiecare restaurant de clasa, spuse inistent parca sa ne intre bine in cap ca nu e vreo gluma oarecare sau vreun clasament al unor oameni obisnuiti care fac harti si cauciucuri pana la urma.
Cea mai mare si mai mare mandrie era purtata de cei de la Hotel de Paris care se laudau cu singurul hotel din lume cu 2 restaurante ce insumeaza 4 stele Michelin. Este vorba in primul rand de ‘ Le Loius XV’ al celebrului Alain Ducasse ce are maximum de 3 stele si Le Grill de la la etajul 8 al hotelului cu doar, vai, o stea Michelin. (more…)
Au trecut aproape 2 saptamani de cand am fost acolo, dar uite ca nu pot sa nu ma gandesc si sa nu compar cu alte diverse restaurante de prin Bucuresti….trebuie sa va spun despre el: da, este vorba de (celebrul deja) restaurantul Casa Hirscher din Brasov deschis in strada Hirscher, in hala cu acelasi nume, pentru cunoscatori cunoscuta drept Casa Negustorilor, gandita si construita acum aproape 500 ani de femeia puternica din familia Hirscher. Nu cred ca batranica s-a gandit ca peste o juma’ de veac acolo o sa fie unul dintre cele mai bune restaurante din Romania (nu, nu m-am grabit in afirmatii!). Citisem ceva reviews-uri mai neprietenoase despre serivrea anevoioasa si m-am dus destul de fortat, mai mult convins de un mare gurmand in viata. Dar nu mi-a parut rau… ba chiar am fost de doua ori in mai putin de o zi, o premiera dealtfel avand in vedere ca nu-mi place sa mananc in acelasi loc, mai ales cand plec din Bucuresti. Am mancat ca spartul, am luat si am gustat cam din toate elementele culinare representative. In primul rand servirea a fost chiar foarte buna, evident cu sincopele in momentele de aglomeratie maxima (da, restaurantul e foarte cautat si evident aglomerat)…dar nu ma grabeam asa ca am savurat aproape toate felurile comandate. In total, in doua reprize, am stat cam 8 ore asa ca stiu despre ce vorbesc. (more…)
Mi-am propus de cateva ori sa nu mai scriu despre litoralul romanesc cu toate ca vara asa am fost de foarte multe ori si am experimentat cam tot ce se putea face si as fi putut scrie pagini intregi. Consider ca litoralul romanesc de weekend a devenit parte din ‘staycation-ul’ de criza (aviz anumitor reviste – cred ca traducerea ar fi mai degraba ‘vacasa’ decat ‘acanta’ 
). Ei bine, aproape intamplator am incheiat sezonul de vara la Costinesti… un loc in care nu am mai fost de peste 15 ani (chiar nu pot sa-mi aduc aminte cand am stat ultima oara). Desigur, amintirile ma chinuiau placut si am avut tot drumul un zambet neexplicabil in coltul gurii la zecile de ganduri despre inceputurile, trairile si necazurile legate de Costinesti de-a lungul tineretilor mele inclusiv alintul ‘mon amour’ de pe vremea mea (de aici si titlul)…
(more…)
Da, e vorba de celebra insula greceasca, doar nu ati crezut ca am ramas in Atena . De acolo am luat un speed boat (senzationalul Highspeed 5 – excelent serviciu, btw, business class, bufet, spritz – super relaxare) si in 2 ore paseam pe cea mai cool insula din Marea Egee. Chiar ma intrebam ce poate sa fie asa de cool pe o insula arida, fara un rau, miliarde de pietroaie si cativa boscheti infloriti, probabil adusi acum cativa ani de investitori. Eh? Bine, stiam de plaje, de mare limpede, bla, bla, locul de vacanta al homosexualilor din toata lumea, petreceri pe plaja cu Dj celebrii si cam atat. Pai de aia opresc oare toate vasele de croaziera acolo? Doar de aia vin cele mai scumpe iahturi din toata lumea? Bogati si saraci deopotriva? Nu stiu exact. Cert este ca la randul meu am ramas fascinat de aceasta mica insula (si doar ma stiti ca sunt destul de greu de impresionat) si culmea…chiar din mai multe puncte de vedere… (more…)
Daca va plangeti de traficul din Bucuresti, mergeti intr-o vineri dupamiaza spre Plaka (cartierul vechi din Atena) si o sa intelegeti ce fericiti suntem. Omorul de pe lume de lume pana noaptea tarziu intr-o combinatie ucigatoare – mii de motorete, taxiuri, camioane, autocare si masini de toate felurile. Iata cum am gasit Atena in scurta mea oprire – mult mai prafuita, mai aglomerata si mai amestecata decat imi imaginam. Balcanism pur, ce sa ne mai ascundem, cu influente orientale, multinationale mediteraneene. Oamenii poarta in spate ‘povara’ de neegalat a civilizatiei Greciei Antice ceea ce ii face mult mai mandrii si mai constienti de pozitia lor planetara. Dar de fapt cred ca aici e si leaganul lenei planetare si al indolentei desavarsite, calitati omiprezente in randul atenienilor. Dar mandria si lenea dau cateodata si in anarhie, o calitate a grecilor pana la urma in conditiile globalizarii feroce si a dominatiei multinationalelor. Bravo lor pentru tendinta asta de nesupunere, de constientizare a fortei polulare si a rautatii trezite dupa o dupamiaza torida si lenesa… Da, poate e si caldura de vina, deh, ce sa-i faci? se mai incing creierii…. Si poate ca si Platon, Aristotel, Socrates, Pericles, Sofocles filozofau cu lunile la umbra lenei, sub un maslin oboist si gandeau forma democratica a civilizatiei moderne a nesupunerii in sine si a demnitatii umane. Gandiri care ne-au marcat pana la urma… (more…)
Sau cum se mandresc oamenii de acolo, e hotelul stelelor de odinioara (?), hotelul lui Nea Marin, hotelul starurilor…ce mai, e Hotel Vega din Mamaia care se vrea cea mai stralucitoare stea din constelatie. El e stralucitor saracul dar mai e mult de munca la constelatie… (more…)
Asa cum v-am spus am fost in Olimp Neptun de 2 ori in ultima luna (surprinzator chiar si pentru mine)… partea buna a fost ca am stat la Mediterraneo pentru ca in rest, Olimp Neptun, in prezent, e o mare dezamagire…o ruina in adevaratul sens al cuvantului.
Ar trebui pus pe lista vestigiilor istorice alaturi de Adamclisi si bagat in circuitul turistic: “ da, copii, utitati aici era pe vremuri barul Melody-singurul bar din tara care se inchidea la ora 1 noaptea si unde balerinele erau singurele femei usoare curtate de pleiada de secretari generali, aici era un ‘shop’ unde copii fiind, baleam pe la geamuri si cautam prin gunoaie berese de Tuborg, cutii nestrivite de Cola sa le facem suport de creioane si cutii goale de Tic-tac pt agrafe… si apoi, dragi turisti, prin anii 90 dr – aici era Calul Balan, unde locuitorii de atunci faceau rezervari pe pile, aici era Insula –unde puteai sa mananci peste proaspat…daaa, sau aici era mandria arhitecturala Amfiteatru-Panoramic-Belvedere – dorinta apriga a sezonului, cu cafenele, baruri de noapte, karaoke, magazine si restaurante scumpe, ohh da, sau mai tarziu in timp aici era Hotel Neptun, locul unde s-a nascut si a copilarit ‘mondenitatea de carton’ mutata matura mai tarziu in parcarea de la Rex, aici erau cluburile jegoase de bowling unde se ingramadeau mii de oameni in cautarea unei distractii lejere ca mai tarziu lumea sa se mute la Space sau Karma sau chiar Office-ul de la restaurant Marea Neagra (acum daramata complet) sau pe terase cu sponsori generosi ce aduceau muzica live … si tot asa dragi turisti… multe din insemnele timid create in timp au disparut complet…” (more…)
Un ultimii ani am tot cautat patul ideal prin locurile unde am fost. Batranetile m-au facut sa-mi gasesc o noua preocupare si sa-mi fac un mic top al patului ideal… stiti nu numai sa dormi in el, deh, cam tot ce se poate face print-un pat. Ei bine, un pat bun din toate punctele de vedere, e greu de gasit: inalt, fara margini de lemn sau fier, solid (fara sa scartzaie sau sa se miste), saltea grea dintr-o bucata nici prea moale nici prea tare, bine fixata (stiti, mai sunt paturile alea matrimoniale din 2 saltele de incep sa alunece cand esti in actiunea cea mai fierbinte, de pierzi fata printre ele ) asternut de calitate, pilota usoara si calduroasa, perne multe moi din puf si multe altele. La noi in tara, greu de gasit asa ceva … cele doar cateva hoteluri de 5* se chinuie practic sa aduca ceva de calitate in directia asta, mai ales brandurile hoteliere multinationale. In minte mea, pe primele locuri erau desigur tot cele de ‘afara’ mai ales celebrul deja ‘Marriott’s Revive bedding’ (numai cand citesti numele te si vezi cuibarit in el) si senzationalul pat de la ‘Four Seasons- Spring Air Back Supporter’. (more…)
Axamer Linzum nu este o boala de nervi sau un medicament post-lobotomie asa cum am crezut prima oara cand am auzit numele asta . Este zona de schi adiacenta unui orasel linistit si pitoresc de langa Innsbruck pe nume Axams. Am stat chiar la buza partiei si a zonei olimpice de ski Linzum in hotelul cu acelasi nume, previzibil de altfel, Lizumerhof. Un loc excelent atat din punct de vedere al confortului si al mesei de 4* dar mai ales prin simplu fapt ca intri pe schiuri direct in camera. In rest pustiu in jur…dupa 5pm e liniste desavarsita si nu auzi decat ratracurile care pleaca la treaba iar dimineata pe la 9 te trezesti doar dupa ce ingrijitorii partiilor de 5* arunca cu bombe pentru avalanse controlate sau de la o muzica nemteasca de la un bar après-ski din apropiere. (more…)
Mai pe romaneste “Casa Poporului” plutind pe apa… Da, mah, chair asa! Stiu ca v-ati intrebat in postul anterior oare ce am cautat in Miami avand in vedere ca nu e in ‘lista’ mea… da, dar nah! de aici am plecat in Caraibe cu mandria companiei Royal Caribbean International – in prezent cel mai mare si mai utilat vas de croaziera din lume (asta pana se lanseaza in dec’09 senzationalul mighty- Oasis Of The Seas). (more…)
