de la Radu Dumitrescu…

blog cu locuri, oameni, mancare, bautura ... si alte povesti nespuse!

Rameros

Filed under: bautura — by Radu Dumitrescu at 2:42 pm on Wednesday, May 25, 2011

Iasiul ma suprinde placut de fiecare data. Am fost recent de doua ori in doua saptamani si de fiecare data am descoperit locuri inedite, hoteluri bune (va recomand Bellaria, camerele superior sunt chiar superior :) ) restaurante (Cavalerul Medieval mi-a lasat o impresie buna, adica, daca nu va apasa chinurile fake-ului sau al kichului, puteti sa va simtiti chiar foarte bine), cluburi interesante, lume buna, multi tineri, fete frumoase si o relaxare aparte… pe care noi bucurestenii prafuiti am uitat-o de mult. (Read on …)

Mic tratat despre foc

Filed under: povesti nespuse — by Radu Dumitrescu at 11:11 am on Tuesday, April 26, 2011

Staycation-ul ma omoara cu zile… dar asta stiti deja. Ma usuc ca mucii de pe fata unui copil somalez si stau in casa si imi fac tot felul de calcule sa plec cat mai repede sa iau o gura de aer. Am impresia ca pluteste o oarecare plictiseala in aer, peste oameni, petreceri, iesiri, vacante si in general peste acea bucurie a socializarii banale, fara subiect, doar pentru placerea conversatiei.
In incercarile mele firave de a acapara noi teme de discutie am sesizat totusi o oarecare tendinta a oamenilor de diverse varste de a discuta contradictoriu despre focul dragostei. Fie ca sunt filozofii anonimi in diminetile din Cafepedia sau tineri mai zburdalnici de prin noptile din El Comandante apare inevitabil discutia asta. Stiu, poate suna siropos si cum nici eu nu sunt suflet de vioara am acaparat tematica destul de contrariat. Dar hai sa va spun… (Read on …)

Andorra

Filed under: locuri, oameni, travel — by Radu Dumitrescu at 2:12 pm on Friday, February 11, 2011

Pun pariu ca nu v-ati gandit vreodata sa mergeti la ski in Andorra… eh? Stiu, suna aiurea rau. De ce s-ar duce cineva pana la mama dracu cu carti in Pirinei sa schieze cand relativ aproape de casa gasim perfectiunea austriaca. Eh, uite tocmai d’aia am ales ca in sezonul asta de ski sa nu ajung in Austria, ‘satul’ de perfectiunea partiilor si a cabanelor/hotelurilor/restaurantelor, de wurst-ul lor impecabil, berea excelenta si jagertea-ul foarte bun (care sa fiu sincer mi-a lispit si in Cervinia/Italia si acum in Andorra). Asadar am bifat – am schiat in Andorra (cati dintre voi se pot lauda cu chestia asta? :) ) (Read on …)

Sailing

Filed under: oameni, travel — by Radu Dumitrescu at 5:00 pm on Thursday, January 27, 2011

Uite ca suntem in toiul iernii si eu sunt tot cu gandul la marea mea ‘realizare’ de anul trecut: scoala de iahting (teorie) dar mai ales experienta pe mare (un mic tur al insuleleor grecesti din Ciclade – o sa va povestesc in curand). Nu prea stiu cum sa-i spun in romaneste fara sa para pompos (gen yachting, cuvant care da frisoane babelor de cartier, ziaristilor saraci sau a clasei neo-comuniste) asa ca o sa folosesc termenul simplu ‘sailing’…da, m-am apucat de sailing. N-am ascuns niciodata faptul ca sunt atras de mare, de porturi mai ales si uite ca acum am descoperit si pasiunea asta de a naviga cu panze (intr-o traducere decenta). (Read on …)

Jurnal de front (partea a 2-a)

Filed under: povesti nespuse — by Radu Dumitrescu at 11:53 am on Thursday, December 30, 2010

Primeste cititorule file din jurnalul de front, din prima linie a razboiului socio-profesional si a framantarilor de vivre a ursului batran. Sa nu cautati partea intai (sau partea A) pentru ca nu o sa o gasiti, nu exista un jurnal separat (de front), fila nu a fost publicata si poate o sa mai dureaze ceva pana o sa fie pe aici, poate hat pana candva intr-o zi de marti dupa Craciunul viitor cand va fi gata toata cartea :) (Read on …)

Cervinia vs Serfaus

Filed under: locuri, oameni — by Radu Dumitrescu at 3:51 pm on Wednesday, December 22, 2010

Pe la inceputul anului am fost in Serfaus-Austria (parte din micul lant de catune Serfaus-Fiss-Ladis) . Poate nu va suna asa de cunoscut pentru ca cred ca e the best kept secret in materie de ski austriac. Merg de cativa ani buni prin Austria la ski si rar mi-a fost dat sa intalnesc o asemenea perfectiune… pratic Serfaus arata ca un restaurant de lux fata de bodegile din alta parte. Totul este absolut impecabil: oraselul decupat din carti de povesti, cu un mic trenulez subteran care te duce la partie (deh sa nu te deranjeze vre-un skibus ‘zgomotos’), hotelurile indiferent de categorie sunt aproape fara greseala iar partiile-whau!, partiile (vreo 200km) sunt de nota 10. Pe la 2000 si ceva altitudine era un restaurant unde te descaltai frumos de clapari primeai niste papuci caldurosi si puteai sa mananci la fel ca la orice restaurant Vienez deluxe. Mai mult…saptamanal sunt concerte si spectacole iar pe partie grija fata de turistul schior este mai mult de cat merita fiecare in parte. Copii au o tratatie speciala…asa ca daca aveti copii schiori mergeti neaparat acolo. Merita! Partea nasoala e ca e putin cam plicticos pentru turistul roman dornic de spritzuri prelungite pana spre dimineata. Parca nici apres’ski-urile austriece clasice nu prea sunt aici. Lipsesc betivii, tinerele nemtoaice bucalate si roz in falci sau petrecaretii englezi. Deh, impecabilitatea costa: Serfaus fiind una dintre cele mai scumpe statiuni austriece (am aflat chiar de la un student austriac care se plangea de chestia asta) si se vede asta ;) (Read on …)

I’m back!

Filed under: Uncategorized — by Radu Dumitrescu at 3:09 pm on Wednesday, November 17, 2010

Un an!… uau, ce mult! Fix un an de cand n-am mai deschis jurnalul si n-am mai scris nimic. Am luat decizia asta doar ca sa ma resetez un pic si sa vad daca se poate fara. Nu se poate… Acum imi pare rau pentru ca, sincer, mi-a cam lipsit mai ales ca am avut foarte multe lucuri vesele de spus despre oameni, locuri, mancare, bautura si multe povesti nespuse (mai ales :d) sau sa mai refulez din frustrari, din bolnaviciosul ‘staycation’ sau din neajusurile crizei de carton. Am experimentat putin din coolingness-ul Facebook-ului in mare voga acum si pentru care personal am sentimente impartite (o sa va povestesc mai tarziu) . Iddea e ca nici pe departe nu mi-a stins setea de a socializa (on-line sau nu).
Resetarea a venit si de la ultimul post de anul trecut pentru ca am incercat in modul cel mai serios sa vad daca pot sa incep din chestiile pe care mi le-am propus si le-am declarat public. N-as putea spune ca am esuat lamentabil dar nici departe n-am fost, pentru ca foarte putine lucruri pe care mi le-am propus nu prea s-au realizat mai ales din cauza blocajului socio-profesional sau individual.
Dar sa le luam pe rand din My Bucket list (vezi mai jos ca sa stii despre ce vorbesc): (Read on …)

My Bucket List

Filed under: Uncategorized — by Radu Dumitrescu at 11:00 am on Tuesday, November 17, 2009

Daca anul trecut scriam despre middle age crisis, acum m-am relaxat si e timpul (o sa spuneti ca poate e cam devreme, dar nu e asa) sa-mi fac lista ultimelor dorinte :) Desigur nu sunt original cu titlul folosit intr-un film relativ recent… dar ideea e mai de demult, inca de pe vremea lui Austin Powers cu a sa geniala lista ’ things to do before I die:)
Asadar astazi in mod special (ploaie, ceata, greva la metrou, trafic infundat total, probleme de marti, miscellaneous) va spun doar 5 dorinte de indeplinit in urmatorii ani: (Read on …)

Stelele Michelin

Filed under: locuri, oameni, mancare — by Radu Dumitrescu at 6:51 pm on Friday, November 6, 2009

Francezii cred ca sunt mari admiratori ai ghidului Michelin pentru ca tot vorbesc de el in stanga si dreapta si tot de lauda cu stelele lor acordate de micuta brosura. Cat am stat in Monaco cred ca am auzit de 100 ori pe zi cate stele are fiecare restaurant de clasa, spuse inistent parca sa ne intre bine in cap ca nu e vreo gluma oarecare sau vreun clasament al unor oameni obisnuiti care fac harti si cauciucuri pana la urma.

Cea mai mare si mai mare mandrie era purtata de cei de la Hotel de Paris care se laudau cu singurul hotel din lume cu 2 restaurante ce insumeaza 4 stele Michelin. Este vorba in primul rand de ‘ Le Loius XV’ al celebrului Alain Ducasse ce are maximum de 3 stele si Le Grill de la la etajul 8 al hotelului cu doar, vai, o stea Michelin. (Read on …)

Crama din Hotel de Paris

Filed under: oameni, mancare, bautura — by Radu Dumitrescu at 11:50 am on Wednesday, October 28, 2009

Am avut onoarea sa fiu invitat cateva zile in Monaco de cei de la The Leading Hotels of The World si cei de la Monte-Carlo S.B.M.. (o ‘mica’ firma ce detine Casino-ul, top 5 hoteluri de lux, plaja, restaurante + Café de Paris, golf, porturi s.a.) Nu a fost prima mea vizita in Monaco (merg anual si a inceput chiar sa-mi placa :) ) dar de data asta a fost cu totul si cu totul special prin simplu fapt ca mi s-au deschis porti de care in, mod normal, foarte putini oameni pot trece de ele. Vorbim in primul rand de celebrele hoteluri Hotel de Paris (poate cel mai renumit hotel, parte a istoriei principatului si punct de reper cosmopolit in mondenitatea mondiala contemporana), fratele mai mic dar la fel de luxos Hermitage (unde am si stat impecabil, intr-o camera incredibila cu vedere in port) , Metropole (o capodopera a design-ului interior) si Monte Carlo Bay Resort. Da, am avut privilegiul sa vizitez apartamentele luxoase unde (toti) cei mai bogati si mai mari oameni ai lumii (de la Winston Churchil incoace) au poposit pe acolo, apartamente de depasesc lejer limita de 6-7.000 eur/noapte ( fara mic dejun :) !). Dar pana la urma erau doar camere de hotel cu tot luxul posibil gandit de designeri faimosi si cu servicii ce depasesc decenta cunoscuta si imaginatia strazii.
Poate v-ati intrebat de ce am fost invitat la un nivel asa de inalt… raspunsul m-a socat si pe mine un pic… pentru ca a treia ’piata’ de desfacere a ‘produsului turistic high-end’ monegasc (hoteluri, restaurante, cluburi, yahturi, casino-uri) este, dupa Rusia pe primul loc si Italia/Franta locul 2, …este… ati ghicit? este…– (Read on …)

Next Page »